În politica românească ai șanse să ajungi în vârf dacă ești bărbat, dacă poți să execuți ordine fără să le comentezi, dacă ai un cât de mic schelet în dulap.
Şi, eventual, dacă ai relații în zona militarizată a sistemului sau dacă lideri importanți din această penumbră a statului mizează pe calitățile tale. Uneori sunt selectate și femei, dar în aceleași condiții, să poată fi manevrate, să nu aibă prea multe idei și, firește, să nu iasă din politica tradițională macho.
Nicolae Ciucă a devenit șeful PNL după aceeași rețetă folosită cu șase luni în urmă pentru Florin Cîțu, prin manevre subterane, care sugerează că PNL se organizează tot mai mult ca PCR.
Nimeni din partid nu pare să mai aibă curajul să conteste această direcție pe care s-au angajat liberalii cu ani în urmă și care nu are cum să aducă de partea PNL noi votanți. Nimeni din partid nu a vorbit la Congresul extraordinar de duminică despre selecțiile greșite pe care le-a făcut PNL, despre derogările pe care le tot face pentru noii candidați la cea mai mare funcție din partid.
Nimeni nu s-a plâns public că Nicolae Ciucă nu are calități de lider, că deși a fost pe front în Irak și Afganistan, strategiile și tacticile pe care le aplica acolo erau făcute de alții, că de când a venit în fruntea guvernului nu a dovedit că reușește să contrabalanseze ofensiva de imagine a PSD. Nimeni nu a avut curajul să spună în fața Congresului PNL că cei aleși să-i reprezinte nu sunt adevărații lideri ai liberalilor.
Că cei adevărați au rezultate, obțin scoruri mari în județele și localitățile lor, aduc bani europeni pentru comunitățile lor, știu ce fac și știu să vorbească despre ceea ce fac.
În fața activului de partid, pe scenă au fost strânși bravii bărbați liberali. Femeile n-au avut loc, iar singura femeie din guvern e, oricum, de la PSD. Lumea liberală se retrage în fundamentalismul macho, în care nici femeile și nici politicile adresate lor nu sunt binevenite. România merge în sens invers.
În vreme ce Occidentul a descoperit demult că se poate baza, de multe ori mai bine, pe calitățile politice ale femeilor, în România ele sunt marginalizate. PNL refuză de ani de zile să impună obligativitatea unui procent de minim 40% de femei pe listele parlamentare.
Totuși, două senatoare liberale au încercat să ardă etapele, Iulia Scântei și Alina Gorghiu au propus zilele trecute un proiect legislativ în care subvenţiile acordate partidelor de la bugetul de stat să fie împărţite şi în funcţie de numărul femeilor care sunt alese efectiv în Parlament şi în forurile administrative locale. Bărbații liberali nu par încîntați, dar poate că la un moment dat vor afla că până și statele musulmane acceptă în guvernele lor mai multe femei decât România.
De prea multă vreme congresele PNL urmează o linie nesănătoasă, care îi elimină pe liberalii cu rezultate și calități evidente, în favoarea unora care n-au demonstrat nimic, care au fost urcați artificial pe o trambulină și au sărit având mereu o plasă de siguranță sub ei.
Chiar Klaus Iohannis a candidat în PNL cu derogare pentru funcția de lider de partid, iar apoi imediat a fost aruncat în fotoliul prezidențial, cu tot cu procesele sale încâlcite, nerezolvate înainte de a prelua funcția cea mai importantă în stat.
