Barbaria a fost, din clipa zidirii leniniste, esenţa puterii sovietice. Prin amestecul de duplicitate, fanatism şi crimă de stat, comunismul a instituit un tip de regim care a acordat barbariei rolul de temelie al puterii de stat. Totalitarismul sovietic a însemnat o domnie a violenţei sistematice, cu gândul la viitorul luminos.
După treizeci de ani, temelia sovietică este intactă în cazul Federaţiei Ruse. Oroarea gropilor comune din Ucraină cuprind oroarea unei întregi istorii care a marcat destinul secolului XX. Cei care au memoria crimei de la Katyn pot înţelege crima care se petrece sub ochii noştri, acum. Ţelul puterii sovietice/ ruse este acelaşi, de a ataca fibra unei naţiuni pe care o socoate drept naţiune duşmană.
Cât despre comunicatele oficiale ale regimului de la Moscova, ce atribuie responsabilitatea Ucrainei înseşi, ele sunt redactate în inconfundabilul stil stalinist pe care diplomaţia rusă îl rafinează, în era digitală. Refuzul de a accepta crima este, în Rusia de astăzi, politică de stat.
Cei care, în deceniile din urmă, au fost complicii occidentali ai Moscovei pot privi, pe străzile din oraşele Ucrainei, rodul politicii lor. Ca şi tovarăşii de drum ai URSS, ei au contribuit la consolidarea unei mistificări criminale. Regimul Putin este nu doar o creaţie a Rusiei. El este şi produsul unui Occident divizat şi pregătit să trateze cu tirania, în numele pragmatismului orb.
Memoria postbelică este marcată de trauma pe care imaginile din Ucraina o evocă. Din România până în Ţările Baltice, Ucraina şi Polonia, un coridor al barbariei a fost trasat de puterea sovietică. De la deportări la asasinate, URSS a fost autoarea unei tentative de exterminare a întregi popoare: tătarii din Crimeea şi cecenii sunt doar două dintre aceste naţiuni strivite de stalinism.
Şi iată că Federaţia Rusă devine, în Ucraina, nu doar un stat agresor, ci şi unul ce retrezeşte această memorie a suferinţei. Cruzimea bombardamentelor şi premeditarea masacrelor sunt dovada continuităţii istorice: Federaţia Rusă este URSS.
Temelia de barbarie aşezată de Lenin la 1917 este cea pe care Vladimir Putin şi-o asumă, în numele acestui nou stalinism. Pentru naţiunea rusă, clipa alegerilor a sosit. Colaborarea cu putinismul este colaborarea cu un regim al crimei de stat. Represiunea internă şi brutalitatea externă sunt feţele aceluiaşi rău totalitar. Asemeni germanilor sub Hitler, ruşii de acum vor purta povara etică a alegerilor lor morale. Între barbarie şi demnitate, ruşii trebuie să aleagă, dincolo de orice ambiguitate.
